POVESTE DE RAZBOI

1.Cum va numiti? Victoria T. 1930 21 iunie.

2.Cand a inceput al 2 razboi mondial, unde erati?

Eram in comuna Moraru in Braila. Aveam 12 ani, tatal meu a stat 3 , 4 ani in razboi, noi

eram copiii buni acasa, au intrat Rusii in tara, dupa Nemti 'ca a pornit razboiul din Rusia,

si s-au intorsi apoi si au luptat in Romania. Furau vapoare aruncau bombe, ne

ascundeam, plangeam, eram copii, am trait foarte necajiti pe timpul acela si mamica

mea avea 6 copiii necajiti . Fratii mamei au murit in razboi si un vecin tot asa au fost

prizonieri la Rusi, dar cand razboiul s-a intors in Romania cand au venit nemtii in tara

noastra, noi am plecat cu ai nostri uniti la Rusi si i-am batut pe Rusi si Rusii cu

Americanii s-au sfatuit si s-au intors apoi din nou in Romania, si s-au uniti cu noi. Si

dupa acea, au cazut sub comunism. Au chinuit lumea, si rusii, si ceilalti. Eram copiii cum

sa va spun. Era saracie pe vremea acea. Asta fost viata noastra pe timpul acela. Nemtii sau

uniti cu Romania si i-au batut pe Rusi. Pe urma, Americanii ce au facut cu Romanii sau

intors iar, i-am lasat pe Nemti si ne am unit cu Rusii, Rusii au zis ca tin cu noi dar nu au

mai tinut nici ei. Au venit si ne-au capturat, si ne-au chinuit cat au vrut ei pana incoace.

Comunismul pana in anii cincizeci sau pana in cinzeci sapte, cand ne au liberat de Rusi.

Asta stim mama, necajiti am fost pe timpul acela cu bombe.(Cati copii erati?) Sase. Eu

eram cea mai mare. Ani veneau dupa noi acolo unde eram in insula mare a Brailei. Venea

apa, intra in casa, se ducea la gaini, in Dobrogea acolo si in razboi era razboi te fereai de

bombe si asa ne-am petrecut copilaria, cu bombe, cu asta.

3.Cati ani aveati in timpul celui de al 2 razboi mondial?

Aveam 14 de ani.

4.Ati pierdut rude sau prieteni in timpul razboiului?

Da, Am pierdut un frate de al mamei.

Nu mai tine mama minte de atunci. Eu stiu ca fratele mamei a murit in razboi, in 1917 a

murit tatal mamei si mama a crescut fara tata. Dar noi vorbim de razboiul din 1944. Aic

numai fratele lui mamica a murit in razboi. Un nepot a fost prizonier la Rusi, a stat opt

ani. Patruzeci opt i-a dat drumul si a venit din inchisoare. Au capturat prizonieri. Nu le

dadea nici mancare. Au mancat si iarba, se chinuiau pe acolo. Altceva ce sa va mai spuna

mama? Aveam 14 ani.

5.Imediati dupa razboi, cum era viata in Romania

Am fost necajiti pe urma a venit seceta mare pana in 1955. In 1946, 1946 a fost foamete

mare, nu se gasea nimic, era distrus tot, la Braila nu era nimic, nici un fel de magazin, nici

la Galati, nimic, tot era la pamant. Ceva de imbracaminte, nimic. Dupa razboi a fost

foarte greu. In anii '50 era mai bine, dar tot cu saracie. In 50 am nascut fata. Nu se gaseau

paturi, nu se a gasea nimic pe vremea acea. Trecea asa cum puteam. Ne dadea trei mii la

cooperativa de marfa, stateai la rand. Asa era pe timpurile acelea. Am lucrat pe un santier.

(Cum ati reusit sa aveti o viata normal dupa razboi, in anii 1950/1960?). Dupa razboi a

venit colectivizarea, si ne a luat si averea tot ce avem si pe urma am muncit la colectiv.

Ne-a luat si pamantul si a fost mai greu dupa razboi. Ne chinuiam ne-a luat toata averea.

A fost mai greu dar dupa colectiv s-a mai indulcit, ne faceau chiaguri le luau oamenilor

casele, scoteau oameni afara din case ii duceau pe campuri sa isi faca case. Foarte greu a

fost dupa razboi. Dupa aceea i-au dus inapoi in casele lor, asa a fost viata atunci: foarte

grea. Si asta e treaba. Si a facut si casa pe urma dupa ce au plecat rusii din tara, s-a mai

indulcit viata caci rusii ne-au luat tot si le ducea in tara lor, le cara ei. In Romania rusii au

stat mult aici. Rusii s-au instalat aici dar dupa aceea nu au mai venit . Au pus stapanire pe

Romania. Au stat multi ani dar nu mai tin minte. Dar, va zic ca cine stie cat au stat aici asa

va spun au stat la noi in tara.

Interviu realizat de Alessia Bruni ,Voluntar SEV din Italia




Post in evidenza
Post recenti